Subiectul I.
1.Luni am programare la doctor.

De pe Pământ, pământenii văd o lună, de pe Jupiter, jupiterienii ar vedea douăsprezece luni.

Şi au trecut luni de când nu l-am mai văzut.

2. Cuvine-se

Cratima se foloseşte pentru a realiza inversiunea verbală.

Să-ţi (mulţumesc)

Cratima se foloseşte pentru a marca în scris rostirea împreună a două cuvinte alăturate conjuncţia „să” şi pronumele personal „ţi”, cazul dativ şi marchează totodată elidarea vocalei iniţiale „î” de la pronume.

3. Strămoşi (stră+moşi)

Nenăscuţi (ne+născuţi)

„Pentru strămoşi şi pruncii nenăscuţi”

4. În poezia „Mulţumire” putem recunoaşte tema recunoştinţei şi motivul pelicanului (simbol al jertfei lui Isus)

5. Eul liric se evidenţiază prin verbul „ a mulţumi” la persoana întâi, conjunctiv, (să-ţi mulţumesc), adjectivul pronominal posesiv „mea” din sintagma „ziua mea de-nmormântare.”

6. În prima strofă identificăm o metaforă:

„Şi pentru nori, aceste flamuri sure

Ce se târăsc pe culmi şi ocolesc din miazănoapte”

Prin această metaforă se descrie un obiect concret (norii) prin alt obiect concret (flamuri sure). Prin aceste figuri de stil, eul liric redă mişcarea înceată a norilor aşa cum ar fi urmărită de pe pământ, adunând ca pe un răboj fiecare zi trăită.

7. Folosirea conjuncţiei copulative „şi” în mod repetat la începutul fiecărui vers creează un efect cumulativ. Nici un element nu este mai important decât celelalte enumerate, toate având aceeaşi importanţă.

8. Simbolurile mistice intră firesc în poezia lui Ioan Alexandru interferându-se cu simbolurile personale într-un text ce se dezvoltă pe linia imnului religios. Eul liric mulţumeşte Dumnezeirii pentru puritate şi candoare (zăpezi, crini, pelicani), pentru sfinţenie ( busuioc), pentru uitare şi amintiri, şi mai ales pentru ziua de înmormântare fiindcă a putut fi părtaş la atâtea frumuseţi. Predomină enumerarea, întreaga poezie fiind o trecere în revistă a frumuseţilor fără de care scânteia divină nu s-ar fi aprins în sufletul poetului.

9. Pentru Ioan Alexandru este specific prinosul de mulţumire, ofranda, care are pentru poet o semnificaţie aparte. Crinii, izvorul, via fluturii, busuiocul, stâna sunt concepte poetice în jurul cărora se construiesc structurile imnice. Poemele se construiesc pe baza oximoronului (uitare – aducere-aminte; spaimă – lumină). Stările acestea contradictorii se potenţează reciproc. Tonul imnic se învecinează cu tristeţea. Ca şi Cristos, creatorul de frumos trebuie să ia asupra sa toate păcatele lumii, să fie singur şi neînţeles, penitent de bunăvoie în valea plângerii (în vatra asta stinsă şi străină).

 
Subiectul II.
Consider că Ioan Slavici nu are dreptate spunând că “Binele, din punct de vedere moral, este tot ceea ce se potriveşte cu firea omenească”.

În primul rând, firea omenească e făcută să cunoască şi binele şi răul, iar răul se potriveşte acesteia la fel ca şi binele. Slavici pare a se referi la firea omenească în general, dar ştim că nu există om “fără de păcat”, iar dacă există cineva care se apropie este considerat deja Sfânt, îşi depăşeşte starea umană.

În al doilea rând, el poate spune că omul a fost făcut iniţial să cunoască numai binele şi, de aceea, binele este ceea ce îl caracterizează în totalitate. Înainte de “păcatul oiginar” al lui Adam şi Eva omul nu cunoştea decât binele, trâind într-un paradis total, dar şi acolo era prezent acel pom din care ei nu trebuiau să mănânce. Faptul că ei nu au respectat spusele Tatălui ceresc, demonstrează încă odată că omul nu poate rezista tentaţiei răului.

În concluzie, afirmaţia pe care o face Slavici este una neclară, care lasă loc la multe interpretări. Dacă afirmaţia ar fi totuşi corectă, ar fi oameni care s-ar opune şi tocmai acest lucru demonstrează contrariul, faptul că nu poate fi generalizat.
Subiectul III.

 

definitia basmului + distinctie basm cult – basm popular; prezentarea continutului (teme, relatii temporale si spatiale, actiune pe secvente narative, etc.)

relatiile dintre Harap – Alb – Span

caracterizarea ambelor personaje combinate in antiteza

raul este pedepsit de cal, care este vocea intelepciunii

raul supune binele; in basmul popular raul se infrunta cu binele, ei sunt pe aceleasi pozitii, sunt egali

binele invinge datorita prieteniei, ajutoarelor